ylinka

O POVESTE.. .. Era un decembrie frumos (atât cât îmi amintesc, pentru că preferam să am brațele pline de bebe și nimic nu se mai compara cu magia pe care o trăiam în fiecare zi). A început acum aproape 6 ani, când El avea 10 luni. Într-un weekend mergem la un târg micuț cu atmosferă de Crăciun. La acel târg și o prietenă bună avea un stand unde așteptau cuminți podoabele pentru brad pentru a înfrumuseța casa cuiva. Am admirat dedicația, pasiunea și implicarea pentru a aduce zâmbetul fiecăruia dintre noi. În acele ornamente se vedea toată dragostea pentru frumos, se vedea gingășia și bucuria unei sărbători pline de mister și bunătate. Când întrebarea, de a putea să stăm la stand pentru a se delecta cu atmosfera târgului, a apărut, odată cu ea s-a ivit o năstrușnică idee: aceea de cumpăra și eu. Buzunarele ne-au lăsat să luăm un singur obiect (financiarul nu a fost prea prietenos cu noi în acea perioadă. nu vă gândiți că era scump, era o sumă modică, dar...). Zis și făcut, aleger

Viața nu pare a fi așa cum te aștepți: nu credeam că oamenii nu au valori și principii morale, că tot ce e material este mai presus de dreptate, onestitate, corectitudine. Sunt schimbări multe dar odată cu ele caracterul oamenilor este mult mai bine conturat: iese la iveală tot ce e mai rău ca și cum ar fi o descriere  a ceea ce s-a întâmplat în Sodoma și Gomora. Dar viața îți demonstrează că te înșeli. Respectul nu mai este respect, altruismul nu se mai regăsește printre virtuți. 

Am vrut ca acest blog să fie altceva... să fie despre ce pot face două mâine și cum poți să te redescoperi cu ajutorul lucrurilor mărunte din viață în liniștea casei. Am vrut...dar totul a luat o întorsătură. Când am început acest blog nu știam că  El   o să vină tip-til în viața noastră. Totul e magic acum, e diferit, e vesel, e și trist. Am învățat împreună să ne bucurăm de lucruri mărunte pe care, noi oamenii mai mari nu le mai dăm importanță. Am realizat că viața mea a fost goală până acum și că ce făceam parcă nu avea nicio importanță. Sunt momente când  El   este în vacanță la bunici ți eu îl caut prin casă că nu-i aud vocea strigându-mă   mam,  sunt momente când soțul mă întreabă  ce face  El ?, sunt momente când la magazin ne întrebăm  azi nu mai negociem nimic dacă da sau nu cumpărăm bomboane.  Nu pot spune că totul e minunat, numai zâmbet și voioșie, avem și supărări, și tristeți și nereușite și răceli, tuse și alte mici neplăceri ale copilăriei, dar sunt pentru a ne dez

Anul al treilea de mare...  Primul an - neînfricat, al doilea an - o ușoară teamă, al treilea an - pot spune inconștiență: se lupta cu valurile, se scufunda, se ducea singur în larg. Dacă îi spuneam că poate marea să-l fure afirma cu o încredere absolută  că el știe să înoate și să nu-mi fac probleme. Eu am renunțat să-l însoțesc în explorarea lui și i-am lăsat această plăcere soțului. Amândoi în apă: urmau jocuri pline de haz și imaginație și trecea timpul fără să-ți dai seama (se scurgea înainte și înapoi). Apa îl atrăgea ca un magnet...nu putea să iasă și să se odihnească un minut pentru că se întorcea la ea...pentru el e fascinantă, e misterioasă. A zis că-l îmbrățișează și-l mângâie de fiecare dată când se întâlnesc. Adoră să se cufunde...

Dragul meu Gruia, Spiridușii mi-au spus că ai fost foarte puternic anul acesta și ai reușit să-ți învingi temerile. Acum ești la grădiniță unde descoperi multe lucruri frumoase și-ți faci prieteni. Îți doresc să fii înconjurat numai de oameni frumoși, buni, corecți și drepți. Am ales un moment magic să-ți scriu, un moment așa cum ești tu pentru părinții tăi.  Să nu uiți să fii vesel, drept și să zâmbești mereu, să descoperi tainele cărților, taine care te vor purta pe marea călătorie a lumii plină de farmec și minuni. Așa că acum o să las condeiul din mână până la anul când îți voi scrie din nou...  Gânduri bune de la Moșul

3 ani... trei ani... au trecut ca prin vis; trei ani...nici nu știu cum se face că au zburat...poate au fost un vis, poate au fost o poveste, poate au fost o întâmplare, poate au fost ce au fost, dar nu-i pot compara cu nimic. Nici nu am cum să-i compar cu ceva pentru că nu sunt de comparat. E ceva ce nu pot descrie în cuvinte; pot spune că e magie, pot spune că e un basm plin de farmec și mister.